Emascularea bărbatului în „România lui politically correct”. Cezar Ionașcu, consilier de imagine: „Nu mai pot să o accept” [EXCLUSIV]

Emascularea bărbatului este un proces care prinde din ce în ce mai multe rădăcini, la nivel global, în contextul unui feminism accentuat și a rafalei de mesaje de propagandă, care în urmă cu zeci de ani, erau în afara legii.

Și în România, entități precum „femeia cu barbă”, bărbații îmbrăcați în rochie și manifestările mai mult sau mai puțin „exotice” în spațiul public au atins apogeul. Toate se manifestă sub umbrela lui „politically correct”, un concept care a transformat îndemnul la toleranță în manifestări extremiste, de propagandă.

Linia dintre îndemnul la toleranță și propagandă este extrem de fină, o linie de cele mai multe ori încălcată. Astfel, conceptele „transgender” și „gay” au împânzit mass-media și social media, transmițându-se astfel o chestiune de normalitate. Ba mai mult decât atât, o chestiune dezirabilă. Un trend. O tiranie a minorității, ambalată astfel încât să atragă simpatia unui public fără busolă, capabil să ingereze ceea ce i se oferă. Bineînțeles, totul sub umbrela „politically correct”, cu convigerea că „dacă așa se promovează, așa e bine, open minded”, fără a conștientiza consecințele negative pe care le va avea.

Despre cât de frecvent se încalcă linia dintre toleranță și prozelitism, am discutat cu Cezar Ionașcu, consilier de imagine.

Andi Miron [MrNews.ro] – În societatea actuală, valorile s-au dat peste cap. Cum s-a ajuns în acest punct?

Cezar Ionașcu – Tâmpenia a început acum 600 de ani. Înainte, au stat în picioare stâlpii stoicismului, Socrate. Bărbatul este „a zice” și „a face”. Eu spun ceva, îmi asum responsabilitatea, deci plătesc cuvintele mele până la ultimul bănuț de efort și duc lucrarea până la capăt. Ceea ce am zis, am făcut și sunt bărbat. E atât de simplu. După care, au început cavalerii, care în 500 de ani au dus la ceea ce vedem azi, Uniunea Europeană, confederații, deci permisivitate, pe principiul ‘îl acceptăm și pe ăsta, pentru că e mai slab, e ok. Hai să-l mângâiem pe cap, pentru că e mai prostuț’. Nu e voie așa ceva, pentru că scopul vieții este viața însăși. Eu trebuie să iau celula din părinții mei și împreună cu femeia mea, întru puterea cuplului, să duc viața mai departe prin procreere. Deci trebuie să-mi iau celula și prin copiii mei, să o fac mai deșteaptă decât în momentul în care m-am născut eu. Cum se poate întâmpla chestia asta, dacă copilul meu nu mă vede ca pe un supererou absolut și mă vede trăind cu alt bărbat?! Sau pe mama lui, trăind cu o altă femeie…

Eu vorbesc despre legile firii: apa, cerul, focul și pământul. Nimeni nu le poate demonta vreodată. Legile firii înseamnă familie formată din bărbat și femeie. Cine vine și-mi spune altceva, folosindu-se de o Fereastră Overton – proces prin care ceea ce era în afara legii acum 20 de ani intră printr-o procesare de date prin atingerea opiniei publice la început și pentru că s-au tot dat știri, acea stare de normalitate de acum 20 de ani în afara legii intră apoi într-o lege care are sancțiuni penale asupra mea – vorbesc aici despre homosexualitate… Atunci când am intrat eu la Drept, homosexualitatea era o infracțiune… Ce faci acasă, e treaba ta. Nu sunt de acord cu afișarea ei, punct. Cu ce nu este și nu ține de natură umană, care e prima lege a firii, nu am cum să fiu de acord. De ce? Dintr-o perspectivă simplă. Copilul meu mă întreabă ‘ce e asta?’.

Ei, încerc să apăr această cetate, cetatea bărbatului, cetatea femeii, cetatea familiei, pentru că asta procreează și este ultima redută curată. Alta nu mai avem. Când ești bine acasă, ești bine și în lume, pentru că până astăzi, am trăit în vieți secundare. Ni s-a indus de vreo 80 de ani încoace ‘să faci frumos pentru vecinul, să iei diplome, examene, trebuie să ai un serviciu cinstit, trebuie să (…)’.

Tot ceea ce ne încojoară astăzi, imn, președinte, legi, normative, regulamente, bănci, credite sunt ficțiuni comune. Ele nu există. Dacă nu țin de natura umană și nu-l afectează pe om în mod direct în următoarele 5 secunde, nu există! Și asta demontez din mintea oamenilor, aceste mituri comune care au fost găzduite de cea mai ingenuă gazdă din lume, mintea umană. Pentru mine și adepții mei, asta s-a terminat. E un decret acesta, istoria asta s-a terminat.

Andi Miron – În ziua de azi există o confuzie destul de mare între îndemn la toleranță și propagandă. În opinia dumneavoastră, ceea ce se petrece în ziua de azi este un îndemn la toleranță sau propagandă?

Cezar Ionașcu  – E un semafor care nu e nici roșu, nici verde, iar a treia culoare nu există. Ce faci, calci accelerația sau frâna? E același gen de întrebare. Eu votez pentru femeie și bărbat, atât. Nu am nimic cu minoritățile sexuale, nici măcar un gând sau o aluzie. Eu țin în picioare această evidență, care ține de natura umană. Orice vine împotriva, în ajustarea, în călcarea în picioare, în transformarea prin cuvinte a naturii umane, eu nu accept.

Pot să tac, pentru că așa mă amenință legea. Pot să lovesc, ceea ce nu fac, pentru că nu-mi stă în fire, deși ar fi normal să o fac. Prefer să întăresc ce a rămas din bărbăție. Această tabără (n.r. – pro transgenderi & gay), nu face decât să slăbească. În momentul în care i-ai slăbit, care e scopul? Să-i conduci mai ușor. Nimeni nu vede episodul secund sau decorul terț. E aceeași chestie cu emigranții în Europa: „Trebuie să fim toleranți”. Man, asta cu ‘toleratul’ este până-mi sare cineva gardul.

Andi Miron – Bun, ce e de făcut în opinia dvs?

Cezar Ionașcu – Când cineva intră în proprietatea mea sau în proprietatea gândurilor mele, se schimbă problema cu totul. În momentul în care tu îmi invadezi sau îmi impui ceea ce înainte era în afara legii, care acum este ‘normă de lege’, cu sancțiuni penale împotriva mea, asta nu mai pot să o accept. Și dacă mi-ai intrat în proprietatea mea, știi cum e? Fac și eu ca americanii: ‘no treespassing, shoot on sight!’. Și-mi place în poligon mult de tot. Și nu stau cu ‘hai să judecăm’.

Repet: nu sunt un cavaler, nici pe departe. Sau sunt un stoic, deci ceea ce spun, aia fac. Și nu are cine sau ce să mă oprească, pentru că singura mea credință este Dumnezeul de deasupra mea și natura mea umană pe care o îmbunătățesc în fiecare zi. Deci nu greșesc cu nimic, nu mă iau de nimeni, nu frizez ilicitul, nu deranjez pe nimeni, dar nu intra în proprietatea mea, care se îmbunătățește în fiecare zi! Încerci să mi-o terfelești, să mi-o strici, să faci vreo aluzie ciudată, te înlătur, te ignor sau te dau de-o parte, prin orice mijloace posibile, dintre cele mai elegante. Nu exiști în arealul meu!

Opțiunile pe care le dau eu bărbaților sunt 3: bucurie, fericire și plăcere. Sunt singurele pariuri în viață, singurii vectori de urmărit, altele nu există. Dacă te legi de orice alte percepte, ești terminat. Ca să existe acest lucru în viața oricărui bărbat, ca și credințe absolute, ai de făcut 3 lucruri înainte: ban, block și delete. În marele țipăt dimprejur, de la Sam Smith până la femeia cu barbă, care a câștigat Eurovisionul; de la salvarea urșilor polari – mare minciună, până la tot felul de motivaționale și președintele femeie cu barbă, pe care ‘trebuie să-l acceptăm’, eu mai am trei chestii: ban, block și delete. Totul începe cu o curățenie absolută. Pe murdar, nu o să se așeze niciodată lumea cea nouă.

Nu fac decât să stau la porțile acestei lumi noi. Asta fac, cine vrea să vină cu mine este binevenit și văd că sunt din ce în ce mai mulți. Lumea veche tocmai începe să emită dejecții. Asta este, trebuie să tragă cineva apa la un moment dat și apoi să pășim în lumea nouă.