Peștii fără oase. Care sunt peștii cu puține, respectiv cu multe oase
Unul dintre criteriile pentru care alegem să mâncăm sau nu un pește se referă la cantitatea de oase. „Are sau nu are oare?”. „Cât de multe oase are?”. Cam la asta ne gândim de cele mai multe ori, indiferent dacă vrem să comandăm la restaurant un pește ori intenționăm să-l cumpărăm de la magazin, pentru a-l găti acasă.
În cele ce urmează, îți prezentăm o listă a peștilor cu cele mai puține oase, pentru a-ți fi mult mai ușor de a lua o decizie.
Peștii cu cele mai puține oase
Sturionul este lider autoritar în topul peștilor cu cele mai puține oase. Are o carne gustoasă, nu are schelet osos, ci doar cartilagii. Topul este completat de păstrăv, care are o carne fină, albă, o specie de pește foarte des întâlnită în rețele chefilor. Și bibanul, care are o carne moale, are destul de puține oase.
- Sturionul – 10%;
- Păstrăvul, heringul – 15%;
- Bibanul – 20%;
- Chefalul, macroul, șalăul, merluciul – 25%;
- Somonul – 30%;
- Calcanul, codul – 35%.
Peștii cu cele mai multe oase
Carnea de pește este gustoasă, dar uneori, îți poate da mult de muncă, din cauza oaselor mici, mai mult sau mai puțin vizibile. Iată și o listă a speciilor care pot prelungi timpul petrecut la masă.
- Scrumbia – 90%;
- Crapul, babușca, plătica, roșioara – 60%;
- Știuca – 55%.
Cum se mănâncă corect peștele
Peştele se mănâncă cu cuţitul şi cu o furculiţă specială. În lipsa furculiței speciale, poate fi utilizată una obișnuită. Cuțitul se utilizează la dezosare și doar în situații extrem de rare pentru a tăia efectiv peștele.
În primul rând, taie coada, capul și aripile peștelui. Mută-le într-o altă parte a farfuriei sau pe o farfurie separată, pentru resturi. Apoi, filetează peștele, adică inserează cuținut pe lângă șira spinării și despică peștele de la un capăt la celălalt. După ce ai efectuat această tăietură, poți trage șira spinării afară și poți deschide peștele precum o carte.
Pielea poate fi mâncată sau nu, depinde de opțiunea fiecăruia.