Cum să te aperi: 6 stiluri de gardă în box (FOTO)

Boxul este cunoscut drept cel mai „vechi” și mai popular sport de contact din lume. Muhammad Ali, Mike Tyson și Floyd Mayweather sunt doar câteva nume care au făcut istorie în sportul cu mănuși. Notorietatea este punctul lor comun, dar stilul de luptă îi deosebește.

În sălile de box, antrenorii explică începătorilor conceptele și regulile de bază: loviturile, garda, eschiva, deplasarea etc. De la un punct, sportivii avansați și mai ales profesioniștii, pe lângă regulile de bază, își definesc propriul stil, în funcție de abilități, de cum se simt mai eficienți.

Stilurile de luptă în box pleacă de la poziția de bază, respectiv de la defensivă, un element de o importanță crucială în general, în sporturile de contact. În box cel puțin, scopul principal al unui pugilist este să-și lovească adversarul și să încaseze cât mai puțin.

 

Tradițional

 

Stilul tradițional este cel mai comun, echilibrat, care oferă posibilitatea de a lovi eficient, rapid, fără a lăsa foarte multe puncte vulnerabile. Astfel, brațele sunt îndoite de la cot, la nivelul obrajilor. În cadrul dreptacilor, brațul stâng – conducător ținut ușor în față, iar celălalt, aproape de obraz, pregătit să pareze. De asemenea, coatele se țin în interior, cu scopul de a proteja coastele, iar bărbia stă în jos.

Cât despre picioare, la fel ca în cazul oricărui stil, trebuie să fie poziționate aproximativ la nivelul umerilor și genunchii ușor îndoiți. Poziționarea corectă a picioarelor este estențială pentru un bun echilibru și deplasare.

Printre reprezentanții stilului de luptă tradițional sau clasic, îi recunoaștem pe: Manny Pacquiao, Anthony Joshua, Oscar De La Hoya, Miguel Cotto, Marvin Hagler.

 

Peek-A-Boo

 

Se aseamănă cu stilul tradițional. Adepții săi, sportivi precum Mike Tyson, Floyd Patterson, Winky Wright sau Arthur Abraham stau cu garda foarte sus, rămân în fața adversarului, mai ghemuiți, iar apărarea se bazează pe devieri interioare sau exterioare. Boxerii „Peek-A-Boo” se concentrează mai mult pe agresivitate, pe apropierea de adversar. Acest lucru, coroborat cu poziția brațelor, care se află mai sus decât la stilul tradițional, îi ajută pe boxeri să expedieze foarte rapid lovituri.

Dezavantajul acestei defensive este faptul că loviturile încasate în mănuși transmit șocurile și la cap, iar vizibilitatea este redusă atunci când adversarul atacă.

 

Mexican

 

Wladimir Klitschko, Arthuro Gatti sunt două exemple de boxeri care au practicat acest stil de luptă. Spre deosebire de stilul tradițional, brațul conducător stă mai jos, la o oarecare distanță de cap, ușor în față. Este un stil care l-a consacrat pe ucrainean drept unul dintre cei mai incomozi boxeri din istorie, pe bună dreptate.

Brațul din față l-a ajutat să mențină distanța față de adversar, iar în cazul apropierii, să lovească primul și de asemenea, să pareze loviturile oponentului înainte ca brațul acestuia să parcurgă alonja maximă. Dezavantajul îl reprezintă zona neacoperită de brațul din față. În cazul unei directe de stânga prost expediate, adversarul poate profita cu un croșeu de dreapta puternic.

 

Philly Shell/ Shoulder Roll/ Crab

 

Cei mai tehnici boxeri din istorie au folosit „Philly Shell”. De asemenea, avem și pugiliști români care s-au simțit foarte bine prin adoptarea acestui stil pentru luptătorii cu reflexe extrem de bune, rapizi, capabili să eschiveze și să lovească fulgerător pe contre. Printre practicanții „Philly Shell” îi amintim pe: Floyd Mayweather, Muhammad Ali, Lucian Bute, Tyson Fury, David Haye, Roy Jones Jr.

Defensiva în cazul „Philly Shell” obligă boxerul să se bazeze foarte mult pe mișcările din trunchi. Umărul din față stă sus, brațul din față blochează zona mediană, iar cel din spate apără capul, lipit de obraz.

Vizibilitatea și potențialul de contraatac este excelent, însă marele minus în reprezintă riscul de oboseală la care se expune brațul, respectiv umărul din față, în cazul multor lovituri încasate.

 

Cross Armed

 

Este un stil de luptă mai rar întâlnit, însă practicat de mari sportivi precum Ken Norton, George Foreman sau Joe Frazier. Boxerul care practică „cross armed” se apără cu coatele în exterior, ceea ce-i oferă o protecție aproape imposibil de penetrat la nivelul capului, însă lasă extrem de vulnerabilă zona stomacului și a ficatului.

 

Hands Down

 

Încă o abordare pe care cei mai tehnici și rapizi boxeri din istorie au mizat. Aceștia boxat cu brațele jos, rareori cu gardă. Printre aceștia: Roy Jones Jr, Sugar Ray Leonard, Lennox Lewis, Muhammad Ali, Prince Naseem Hamed, Sergio Martinez.

Stilul se bazează foarte mult pe eschive, mișcări din trunchi, depasare. Este un stil care permite excelent lovituri pe contre, este foarte imprevizibil, dar care lasă deschise multe zone ce pot fi speculate de adversar.

 

Cazuri atipice…

 

În timpul unui meci, blocajele alternează. De exemplu, și Mayweather trece la garda clasică la nevoie, dar există și boxeri cu greu ar putea fi incluși într-unul sau două tipare. Carl Froch și Deontay Wilder sunt doi sportivi rudimentari din punct de vedere tehnic, dar eficienți. Primul de exemplu, care l-a învins pe Lucian Bute, de-a lungul carierei a combinat stilul „hands down”, cu „mexican”, dar și „tradițional”. Și în cazul lui Wilder, putem spune că este un „slugger” cu o defensivă de tip „mix”, nedefinită sau „la întâmplare”.