Cum a ajuns #MeToo să fie un curent penibil

#MeToo poate fi o lozincă, un laitmotiv cu care să câștigi alegerile prezidențiale. De exemplu, de ce n-ar putea deveni Oprah președinte, folosindu-se de un discurs #MeToo? Zic să fie președinte! Doar și Obama spunea bancuri amuzante și se pricepea să arunce frisbee-ul și a ajuns președinte.

Feministe turbate și pițipoance ipocrite

#MeToo a fost în regulă o vreme. Mai apoi, s-a mers mult prea departe, ajungând sa facă din unele feministe, niște monștri cu 7 capete. Scopul campaniei este bun, dar un nucleu de oameni în trage în jos, acel număr de feministe complexate, care trăiesc cu obsesia că mereu sunt discriminate. Campania a început să piardă din credibilitate și odată ce au apărut mărturii pe bandă rulantă, multe absurde și probabil și mincinoase, din partea unor pseudo-vedete.

Astfel, au apărut reacții împotriva curentului #MeToo, din partea unor persoane publice. Dacă Reese Witherspoon și Uma Thurman s-au alăturat campaniei, povestind despre abuzurile la care au fost supuse, Brigitte Bardot și Catherine Deneuve au criticat dur această campanie cu puternic efect la nivel global.

Emoție și multă gălăgie. Rațiune, mai puțină

Bridgitte Bardot a declarat într-un interviu pentru Paris Match că „multe actriţe încearcă să flirteze cu producătorii pentru a obţine un rol, după care spun că au fost hărţuite” și a numit campania drept „ipocrită și ridicolă”.

Catherine Deneuve a semnat împreună cu alte 99 de persoane publice din Franța, o scrisoare publică, publicată în Le Monde, prin care a declarat că „violul este o crimă, dar flirtul insistent sau stângaci nu reprezintă o ofensă (…) bărbaţii au fost sancţionaţi în profesia lor, constrânşi să demisioneze, doar pentru că au atins un genunchi.”

Cele două reacții au agitat rapid spiritele la nivel global, în special feministele şi victimele hărţuirii sexuale, susținând faptul că Bardot, Deneuve şi celelalte femei care critică mişcarea #MeToo, încearcă să reconstruiască „zidul tăcerii“.

Greșeli de comunicare

#MeToo a ajuns să se penibilizeze prin gălăgia pe care o fac anumite persoane, fără a fi cazul. Un fluierat sau un claxon al unui taximetrist, ori un dobitoc care-i scrie Maricicăi pe Facebook insistent, ca un sclavete în călduri, ajunge #MeToo.

De la ideea asta au și plecat Bardot și Deneuve, dar care nu au știut cum să-și comunice ideile. Să încerci să induci ideea că #MeToo a fost de la bun început o mizerie, e o greșeală. Să ai o poziție mai temperată, atrăgând atenția strict asupra acelui segment din #MeToo care bate câmpii și decredibilizează demersul, ar fi fost o idee mai bună.

_

Articol publicat de către Andi Miron pe Femeide10.ro, în februarie 2018.