Comunicarea, o mare provocare pentru PNL. Gafele Guvernului Orban, comentate de către conf. univ. dr. Dumitru Borțun [EXCLUSIV]

Despre cât de bine gestionează aspectele administrative Guvernul PNL, vom afla în momentul în care se va trage linie. Dar despre cât de eficient știe să comunice, aspect de o importanță deosebită pentru un executiv, am discutat cu Dumitru Borțun, conferențiar al Facultății de Comunicare și Relații Publice din cadrul SNSPA București. 

Atingerea obiectivelor cruciale pentru România s-a dovedit a fi doar o himeră în ultimele trei decenii. Printre acestea, construcția de autostrăzi, fructificarea la maximum a potențialului turistic autohton, respectiv dezvoltarea unui sistem educațional performant. Cât de mult reprezintă incompetență sau rea intenție, părerile sunt împărțite… Dar până la atingerea obiectivelor menționate, guvernanții au trebuit și trebuie să comunice, o mare problemă pentru mulți dintre ei.

Comunicarea Guvernului PNL, analizată de Dumitru Borțun, conf. univ. SNSPA

Minciuni, glume grosolane și vorbe goale au caracterizat destul de bine ultimii 30 de ani. În 2020, România a început cu un guvern „tânăr”, care vrea alegeri anticipate. Despre cât de pregătit e Guvernul PNL din punct de vedere al comunicării politice și cum ar trebui să se comporte în fața ofensivei social-democrate, am discutat cu Dumitru Borțun, conferențiar la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București, expert în comunicare și analist politic.

Andi Miron (MrNews.ro): Discursul opoziției PSD-ALDE se bazează pe foarte multe atacuri agresive – îi avem drept exemple pe Orlando Teodorovici, Șerban Nicolae, Olguța Vasilescu, Nicolae Bacalbașa, deputatul „Mitralieră”. Probabil că tensiunile se vor menține cel puțin la același nivel și în 2020, având în vedere cele două runde de alegeri. În acest context, cum ar trebui să se comporte PNL?

Dumitru Borțun: Exact invers! PNL nu trebuie să se asemene deloc cu PSD la nivelul stilului comunicaţional. PSD a evoluat de la stilul „pedagogic” din timpul lui Iliescu la umorul de gang, din timpul lui Năstase şi Ponta, pe care l-aş pune sub egida „spirit de glumă”, apoi la stilul autoritar-agresiv, gen Nicolicea-Iordache-Vasilescu-Ştefănescu-Bacalbaşa-Rădulescu, al cărui slogan ar putea să fie „fiindcă putem”. Teodorovici este un caz special: o combinaţie între „spiritul de glumă” şi cinismul celui care crede că îşi permite orice: un „băiat de Bucureşti”, ca şi Ponta, dar unul care s-a văzut cu sacii în căruţă – tupeul lui nu venea din faptul că avea funcţii de decizie, ci din conştiinţa realizării materiale, pe care o vede ca pe o dovadă a excelenţei.

Dar trecerea de la umorul de gang la cinismul tiranului absolutist a fost făcut de Liviu Dragnea, care a prelungit „spiritul de glumă” moştenit de la Ponta, în noua etapă şi a început să taie şi să spânzure cu zâmbetul pe buze. Dacă n-ar fi fost arestat, ne-ar fi tăiat şi spânzurat pe toţi. Avea o consecvenţă de criminal în serie.

Trasparența instituțională, marea provocare pentru PNL

Evoluţia pe care v-am schiţat-o corespunde, de fapt, alunecării PSD de pe o poziţie de stânga quasi-europeană pe o poziţie de dreapta, naţionalistă şi ultraconservatoare. O astfel de politică a mai fost încercată în istoria României şi ştim cum a sfârşit: a eşuat în crimă – în asasinate politice şi pogromuri. Galeria invocată mai sus, Nicolicea-Iordache-Vasilescu-Ştefănescu-Bacalbaşa-Rădulescu, este formată din oameni care provin din Partidul România Mare sau care ar fi putut fi nişte membri de frunte ai acestuia, dacă l-ar mai fi prins pe Vadim. Iată de ce nu avem în România un partid de extremă dreaptă, cum afirmă cu entuziasm o serie de analişti: acest partid a stat pitit chiar în partidul de guvernământ, autointitulat „de stânga”.

În contextul ăsta, PNL are o datorie de maximă importanţă şi de mare urgenţă: să ilustreze comportamentul politic democratic, comunicarea onestă, transparenţa instituţională şi decizia responsabilă, pentru milioane de români care încă nu le-au văzut şi nici nu şi le pot imagina. Iată de ce PNL trebuie să iasă din jocul negocierilor cu sumă nulă, să lase deoparte calculele mărunte de partid şi să arate poporului român o altă faţă a politicii. Dacă nu vor face acest lucru, vor cunoaşte o evoluţie de tipul „regresiei USR”, iar România va rata încă o oportunitate de a se schimba…

Marcel Vela și Violeta Alexandru, printre miniștrii care „au comis-o”

Andi Miron (MrNews.ro): Ce greșeli de comunicare ați identificat în rândurile taberei liberale, din momentul în care a trecut la guvernare?

Dumitru Borțun: O anumită lipsă de transparenţă, deşi la capitolul ăsta a adus un progres semnificativ în raport cu guvernarea PSD. Nu ştiu dacă aţi observat, dar membrii Cabinetului Orban sunt mult mai vizibli decât cei din cabinetele PSD. Ăsta e avantajul faptului că nu mai există o „teroare de partid” exercitată asupra guvernului; ei au un discurs interesant, pentru că în fruntea ministerelor au fost puşi oameni mai capabili, care ştiu ce au de făcut, iar dacă nu ştiu, învaţă repede.

Gafe? Au fost făcute mai multe, dar acceptabile, fiindcă ele ţin de nivelul general al culturii comunicaţionale de la nivelul întregii clase politice şi administrative. Desigur, ministrul Vela nu trebuia să-l atace pe Raed Arafat în timpul videoconferinţei MAI şi fără să spună adevăratele motive pentru care l-ar schimba. I-a reproşat că nu a angajat piloţi! Ministrul Muncii, doamna Violeta Alexandru, se putea abţine de la consideraţii care ţin de psihologia socială sau de antropologia culturală, care nu intră în fişa postului.

A luat-o gura pe dinainte şi a spus că există o tendinţă de a evita munca; şi-a pus în cap milioane de români care s-au simţit jigniţi, dar care au demonstrat, prin opoziţia faţă de prelungirea vârstei de pensionare, că doamna ministru are dreptate pe fond. Pe fond, nu pe procedură! Ori, comunicarea, atunci când nu e comunicare ştiinţifică, e mai mult o problemă de procedură decât de fond.

Comunicarea guvernamentală este, în mod sigur, şi o chestiune de procedură. Poţi să ai dreptate, într-o problemă, dar ce faci, îţi pui în cap milioane de români doar ca să le spui adevărul? Iisus spunea: „Nu am venit să aduc pace, ci sabie”. Afirmaţia aparţine celui care spunea despre sine: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”. Aşadar, adevărul dezbină, nu uneşte. Ori, guvernanţii sunt constrânşi să construiască un consens cât mai larg cu guvernaţii, nu să-i provoace la polemici sterile, la dezbateri cărora nu le-a venit timpul.

Reprofilarea jurnalistului în specialist în comunicare, o greșeală perpetuă

Andi Miron (MrNews.ro): Are Guvernul buni comunicatori?

Dumitru Borțun: Are. Dar nu suficient de mulţi, şi nici suficienT de buni. De bine de rău, nu mai auzim răspunsurile alea sinistre de genul „Altă întrebare!” sau „Fiindcă putem!”. Una dintre greşelile pe care le-au făcut guvernele de până acum a fost numirea în funcţii de consilieri şi directori de comunicare a unor jurnalişti – de preferat, cât mai notorii. E un fel de fascinaţie în faţa jurnalistului, chiar dacă instituţia are nevoie de un funcţionar public specializat în comunicarea organizaţională.

Actualul purtător de cuvânt al guvernului, Ionel Dancă, vine şi el din presă, dar este de formaţie jurist, cu o experienţă relevantă în activtatea de relaţii publice; în plus, urmează Masteratul de Comunicare şi Relaţii Publice de la SNSPA. Apar unele semne de… profesionalizare!