Cine este de fapt Gibilan, din expresia „Să moară Gibilan!”

Chiar dacă ai crescut sau activezi într-un mediu academic, nu de puține ori ai auzit expresia „Să moară Gibilan!”. Persoanele de etnie rromă au „lansat-o”, însă, în ultimii ani a fost bucureștenizată atât de tare încât a devenit populară și în rândul cetățenilor români alb-caucazieni, precum apelativul „Boss”.

Mulți îl invocă pe Gibilan, dar habar nu au cine e. Din mimetism, expresia a fost preluată de un număr semnificativ al românilor, fără prea mult discernământ. Mai mult, unii cred că „Gibilan” e substantiv comun. Pentru alții, „substantiv comun” îi bagă în ceață, dar asta e altă discuție.

„Să moară Gibilan”, expresie ce reprezintă uimirea sau ține loc de „Jur, să mor eu!”, a proliferat prin intermediul unor personaje precum Fernando de la Caransebeș sau Loredana Chivu, parodiate mai apoi în emisiuni precum „În puii mei” și altele.

Cine este de fapt „Gibilan”

„Gibilan” este de fapt „Cibilan”, porecla unui bătăuș celebru în București, cunoscut în anii ’80. Pentru reputația sa de „smardoi” al Capitalei a apărut expresia „Să moară Gibilan”, care este de fapt un fel de blestem al țiganilor.

Numele real al lui „Gibilan” este Marian Marian. Viața și-a împărțit-o între stadioane, pușcării și stradă. La doi metri înălțime și peste 130 de kilograme, și-a impus respectul pe maidan, prin pumn, iar victimele sale preferate erau țiganii. Acționa cu predilecție în zona Colentina-Tei, dar tot Bucureștiul îi știa de frică. I-a snopit în bătaie pe interlopii Coco Anghel, Cezar și Dan Mutu, cunoscuți drept „regii Bucureștiului”, până când a apărut Fane Spoitoru. Cu toate acestea, a evitat să intre în vreo gașcă.

„A avut mereu boală pe rasa pigmentată. Când a fost prima dată în puşcărie, rromii au terorizat-o pe mă-sa. Când a ieşit, s-a dus direct peste ei şi i-a snopit. Dar toate femeile lui au fost din această etnie. Se spune că de la țigani vine expresia cu Cibilan”, a relatat un apropiat al lui Cibilan pentru Libertatea.

Cibilan, bătăi în stilul Piedone

Multe legende urbane se leagă de isprăvile haiducului Cibilan, dar și mărturii legate de întâmplări cât se poate de reale, inclusiv bătăi în stilul Piedone.

„În ’86 a mers cu băieţii într-un cantonament la Venus. Era gardianul echipei. La un moment dat, a trecut o maşină cu cinci hăndrălăi pe lângă grupul ‘calculatoriştilor’ şi a început circul de la o femeie. Cibilan i-a pus pe toţi pe capotă. Se laudă cu tactica lui: ‘L-am minţit cu dreapta şi i-am dat cu stânga!’. Când au ajuns la hotel au aflat că erau miliţieni care urmăreau pe altcineva. Pe unul dintre ‘calculatorişti’ l-au luat şi l-au legat cu cătuşe de un calorifer şi l-au bătut crunt. Cibilan urla: ‘Daţi-i drumul, că eu sunt dat periculos pe ţară!’. Şi-a luat colegul de acolo ca pe o cârpă, ca pe un sac cu cartofi şi a plecat. Nu s-a temut niciodată de ‘organele statului’. ‘Odată a bătut un miliţian, l-a dezbrăcat şi când a fost arestat, era îmbrăcat în colonel’, spun cei care aud zilnic faptele sale de vitejie”, relatează sursa citată.

Cibilan a fost fotbalist profesionist pentru o scurtă perioadă, la Sportul. Evident, a jucat pe postul de fundaș central, dar la 18 ani a fost condamnat la închisoare. A terminat cu greu 8 clase, pentru că s-a simțit mai bine în stradă. I-au trecut mulți bani prin mână, însă nu a știut prea bine cum să-i gestioneze. Astfel, Cibilan a ajuns la bătrânețe sărac, locuind în casa părintească din București, înghesuită și fără sobă.