Cazul „Moartea lui Florin Salam”. Cum a ajuns presa mainstream din România la o credibilitate de doar 27%. Profesor universitar: Nici pentru fake news-urile din perioada COVID nu și-au cerut scuze

Știrea „aruncată” duminică pe internet de PRO TV, cu falsa moarte a lui Florin Salam, a dat naștere de noi dezbateri.

Potrivit cronologiei, seara de sâmbătă a fost perturbată de trustul Andreei Esca în jurul orei 20:30 prin anunțarea morții cunoscutului manelist. Motivul „decesului”, o „supradoză de droguri”.

Știrea „pe surse” arăta astfel:

„Interpretul de manele Florin Salam a murit, sâmbătă, la vârsta de 42 de ani.
Conform surselor Știrilor Pro TV, Florin Salam a decedat din cauza consumului de droguri.

În urmă cu două zile, presa tabloidă a anunțat că interpretul de manele a fost internat de urgență în spital, în stare gravă, din cauza Covid-19.

Florin Salam a lăsat în urmă o soție și cinci copii. Trei dintre aceștia, două fetițe, Rania și Jacqueline și un băiețel, Simon Ştefan, sunt din mariajul cu Roxana Dobre.

De asemenea, manelistul mai avea doi copii și din prima căsătorie, pe Betty și Daniel Stoian. Florin Salam era și bunic.”

Interpretul era internat în spital de câteva zile, fiind diagnosticat cu Covid-19, deci și dacă ar fi avut un sfârșit tragic, nu „din cauza drogurilor”, a anunțat PRO TV.

În mai puțin de o oră, „decedatul” a postat pe Facebook o dezmințire, care a fost ștearsă ulterior, însă la câteva ore a intrat live pe Facebook. Manelistul a transmis că e viu și că abia așteaptă să revină acasă.

„Dragilor, voi fi scurt și la obiect. Nu, nu am murit. Iar din păcate această informație reprezintă o palmă dură asupra credibilității presei din România. Ne vom revedea curând la concerte. Vă doresc sănătate tuturor. Rușine Pro TV!”, se arată în postarea lui Florin Salam.

PRO TV a șters știrea de pe site fără a reveni cu un articol în care să-și ceară scuze pentru fake news.

Experții în media au dat verdictul: „Din păcate, presa și-a distrus credibilitatea și prestigiul cu propriile mâini”

Profesorul Dragoș Paul Aligică atrage atenția într-un interviu pentru Q Magazine asupra faptului că dacă în cazul manelistului „omorât” și „înviat” a existat o mediatizare intensă, în alte situații, în care presa a fost la fel de „generoasă” în a promova știri contrazise, la un moment dat, de realitate, jurnaliștii nu au mai fost la fel de interesați pentru a restabili adevărul. Cel mai bun exemplu, perioada COVID.

„(…) Și acum la subiect: Timp de doi ani de zile ideea de ȘTIINȚĂ a fost folosită pentru promovarea sub autoritate uneori agresivă a unor aserțiuni pseudo sau cvasi științifice foarte ferme epistemic cu implicații practice masive.

S-a dovedit, între timp, atunci când o privire mai detașată a fost posibilă și când datele empirice s-au acumulat într-un număr și calitate care face mult mai grea manipularea interpretării semnificației lor (inclusiv la nivel de bun simt elementar), că un imens număr al afirmațiilor și impozițiilor mediatice făcute în acea perioadă au fost, dacă nu fals, cel puțin extrem de dubioase din punct de vedere epistemic și metodologic. Deci dubioase științific.

În ultimele luni, evidența acumulată la nivel mondial în acest sens – urmând nu invocarea pioasă a credinței în știință, ci regulile elementare, standard ale procedurii și logicii științifice (NU cele în regim de urgență) – este covârșitoare.

A văzut cineva – să zicem- în contextul românesc pe care îl cunoaștem mai bine, vreun interes pentru aceste corecții și informații care să reflecte măcar o câtime din fervoarea științifică afișată mai an? A văzut cineva un adept al științei de mai an, invocând știința și făcându-și dacă nu mea culpă, cel puțin un proces de conștiință? A avut loc măcar o singulară informare post factum pentru publicul românesc, anume că sunt necesare rectificări la ceea ce s-a afirmat frenetic de nenumărate ori?!

De fapt, ați observat cum a dispărut ȘTIINȚA de pe fluxuri? Știința nu mai e la modă, nu mai servește cauzei zilei, crizei momentului, audienței mobilizabile la zi… De fapt, probabil că încurcă. Ideea de a verifica scrupulos sursele, de a compara, corobora și analiza factual afirmații și incidente anunțate în mass-media sau canalele de propagandă, ideea de a fi atent la nuanța cantitativă și calitativă a afirmațiilor făcute – toate astea asociate cu spiritul științific, desigur încurcă….

Săptămânile trecute a fost anunțată o conferință la Universitatea București cu niște teme relevante pandemiei. A fost cineva din mass-media interesat? Întrebare retorică.

În plină pandemie, când Știința era la modă, îmi aduc aminte, colegii de la Universitate au organizat o conferință în care prezentau cercetările și rezultatele lor pe tema pandemiei. Între altele, analiza comparată a politicilor din diferite țări. Adică era ceva de relevanță imediată imensă. Era online. Dacă ATUNCI nu s-a prezentat nici măcar unul dintre reprezentanții platformelor media și online care altfel erau în prima linie a acelei epice și memorabile luptei generalizate în numele Științei, ce așteptări să mai avem azi?!

Nu avem. Dar probabil că nici ei nu ar mai trebui să aibă așteptări de la noi, să fie luați în serios când data viitoare se scoate iar de la naftalină credința în știință, iar mass-media vor fi mobilizate să promoveze cine știe ce măsuri de urgență a căror legitimitate decurge direct din Descartes, Bacon, Newton și evident Johann Carl Friedrich Gauss pentru că, nu-i așa, totul începe și se termină cu analiza distribuțiilor statistice”, a declarat profesorul.

În opinia profesorului Mihai Coman, fondator al învățământului de jurnalism și comunicare din România, presa mainstream din țara noastră s-a descalificat singură în ultimii ani.

„Într-un recent sondaj se arată că presa are credibilitate pentru doar 27% din public. Cu alte cuvinte, 7 din 10 oameni, nu au încredere în mass media. Din păcate, presa și-a distrus credibilitatea și prestigiul cu propriile mâini”, a amintit profesorul Mihai Coman pentru Q Magazine.

În perioada COVID-19, PRO TV și Digi 24 au fost posturile de televiziune care au promovat cel mai puternic restricțiile, vaccinarea obligatorie și în general, discursurile oficialilor statului român pe aceste teme care au provocat valuri furie în societate.