Cât de morale sunt de fapt pensiile speciale. Dumitru Borțun, profesor de etică la SNSPA, poziție fermă [EXCLUSIV]

Cel mai probabil, din 2020, parlamentarii nu vor mai beneficia de pensii speciale, „tratament” de care pesediștii au ținut cu dinții până de curând. Chiar liderul PSD, Marcel Ciolacu a declarat că „este un drept deja câștigat”, asta pentru ca la începutul 2020 să joace o nouă carte.

După înlăturarea Vioricăi Dăncilă de la conducerea PSD, social-democrații încearcă să recâștige din capitalul electoral, într-un timp record. Doar vin alegerile… Astfel, la începutul lui 2020 trag tare să pozeze în „partidul-salvator”, motiv pentru care la finalul lui 2019 au aruncat propunerea ca alocațiile să fie dublate. Și pentru a întări imaginea plină de eroism, PSD a declarat prin Marcel Ciolacu faptul că va vota pentru eliminarea pensiilor speciale la parlamentari, un ajutor oferit executivului, „pentru a putea să plătească alocațiile dublate – potrivit proiectului”.

Peste 9000 de români primesc pensii speciale

În decembrie 2019, numărul de beneficiari de pensii speciale era de 9.359, în creștere cu 1,9% – plus 175 de persoane față de aceeași perioadă a anului precedent.

Parlamentarii, magistrații, militarii, personalul aeronautic, diplomații, funcționarii Curții de Conturi se numără printre categoriile profesionale care beneficiază în prezent de pensii speciale. Și totuși, cât de justificate sunt aceste pensii? Am discutat pe marginea acestui subiect controversat cu conf. dr. Dumitru Borțun, de la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București, analist politic și expert în comunicare.

Pensiile speciale încalcă un principiu esențial

În opinia lui Dumitru Borțun, pensiile speciale nu sunt justificate nici pentru parlamentari și nici măcar pentru magistrați, în condițiile în care se încalcă principiul contributivității.

„A fi justificat înseamnă, înainte de toate, a fi moral; alte criterii după care putem considera o acţiune ca fiind justificată, cum ar fi legalitatea sau oportunitatea, intervin abia în al doilea, al treilea şi al patrulea rând. Dacă pensiile speciale sunt morale? Nu, ele nu sunt morale – şi nu numai în cazul parlamentarilor sau primarilor, ci şi în cazul magistraţilor. Toate încalcă princiul contributivităţii, singurul principiu echitabil care a fost elaborat până acum legat de pensii”, a declarat Dumitru Borțun pentru MrNews.ro.

Judecătorii și procurorii, cei mai înverșunați

Dumitru Borțun subliniază faptul că nicio categorie profesională nu ar trebui să fie mai presus de legile morale.

„Ştiu, în ţara noastră sunt mulţi oameni care se consideră speciali, unele corpuri profesionale au pus această idee la baza culturii de breaslă. Se consideră speciali parlamentarii şi primarii, fiindcă se dedică binelui comun; se simt speciali militarii, poliţiştii şi pompierii, care îşi riscă viaţa pentru a apăra ţara sau viaţa şi bunurile semenilor; se consideră speciali medicii şi colegii lor din sănătate, profesorii şi colegii lor din educaţie. Cea mai interesantă categorie de ‘speciali’ mi se pare cea a magistraţilor, care consideră că fără ei societatea nu ar putea funcţiona, că îşi riscă viaţa şi sănătatea sub ameninţările unor justiţiabili care se consideră nedreptăţiţi de deciziile judecătoreşti sau că prin lege nu au voie să practice şi alte meserii în timpul mandatului de magistrat (ca şi când ţara ar fi plină de oameni care au concomitent mai multe locuri de muncă). Un argument original mi-a fost servit, de curând, de o doamnă judecător, care este recunoscută ca autoritate profesională şi e foarte respectată pentru probitatea sa morală: ‘dacă nu ar fi pensiile speciale, profesia de judecător ar deveni mai puţin atractivă pentru absolvenţii de drept şi, în plus, s-ar depopula în scurt timp, fiindcă cei mai mulţi magistraţi ar migra în avocatură'”, a declarat expertul în comunicare.

Pretextele, „arma” beneficiarilor de pensii speciale

„După cum vedeţi, toate ‘argumentele’ sunt bazate pe reprezentări personale sau de grup, nu pe realităţi măsurabile. Cine poate să măsoare importanţa socială a profesiunilor şi cine poate să spună care dintre ele au o importanţa atât de mare încât practicanţii lor să merite un tratament special? Nimeni! Dar aproape toată lumea se consideră îndreptăţită să evalueze, să compare şi să comenteze evaluările celorlalţi. Iată de ce am pus ghilimele, fiindcă aici nu e vorba de argumente – în sensul de element al gândirii logice, ci de argumente ad hoc, cum le numeşte Karl Popper, adică de pretexte inventate de cineva în mod expres pentru a susţine o idee convenabilă. De fapt, este vorba de aşa-zisele ‘concepţii interesate’, pe care susţinătorii lor le consideră ‘drepte’ şi ‘raţionale’. Nu veţi găsi un parlamentar, un primar, un magistrat, un militar sau un poliţist care să afirme că pensiile speciale sunt nejustificate. Vor găsi tot felul de ‘argumente’ în favoarea lor, care ţin de ‘regimul special’, de ‘greutăţile specifice’ sau de ‘riscurile inerente’ exercitării profesiei, ca şi când atunci când şi-au ales-o, ele nu ar fi existat; regimul, greutăţile şi riscurile ar fi apărut ulterior sau existau, dar le-au fost ascunse, iar ei trebuie să fie recompensaţi de către cei care le-au trecut sub tăcere”, a completat Dumitru Borțun, profesor de etică în comunicare și semiotică la SNSPA.

Egocentrism și etnocentrism

Rafala de argumente pro-pensii speciale este doar o dovadă de egoism, explicată prin teoria filozofului Karl Popper, a declarat prof. univ. dr. Dumitru Borțun.

„În realitate, e vorba de egocentrism şi de etnocentrism, adică de egoism individual şi de grup, de incapacitatea unora de a se pune în locul altora, şi dincolo de toate, de incapacitatea de a vedea întregul, de a gândi problema din perspectiva sistemului societal, în care fiecare dintre noi suntem parte. Asta îi face pe oameni să fie subiectivi, lacomi şi egoişti. Spectacolul pe care l-au oferit zilele astea reprezentanţii diferitelor categorii profesionale a fost jalnic: mi-a amintit de imaginile pe care le urmăream, în copilărie, la legendara emisiune ‘Teleenciclopedia’: o haită de lupi care se luptă între ei să apuce o bucată cât mai mare din trupul unui animal răpus. În cazul de faţă, victima este societatea românească, suntem noi, toţi”, a declarat profesorul de la SNSPA.

Dumitru Borțun: „Atractivitatea unei profesii nu se reglează prin pensie, ci prin salariu”

„Toate aceste dezavantaje specifice fiecărei profesii sunt avute în vedere din capul locului, la stabilirea salariului, iar cuantumul acestuia se poate regăsi în cuantumul pensiei, conform aceluiaşi principiu: contributivitatea. Atractivitatea unei profesii sau popularea şi depopularea unui domeniu profesional nu se reglează prin pensie, ci prin salariu. La rândul lui, acesta va fi reglat în mod spontan, în funcţie de raportul cerere-ofertă de pe piaţa muncii. Modul de gândire liberal ne obligă să gândim aşa: societatea recunoaşte importanţa socială a unei profesii în principal prin remuneraţie – prin politica de salarizare şi, în mod firesc, prin mărimea pensiilor. Dar corelarea pensii-salarii să se facă în mod firesc, adică în virtutea principiului contributivităţii, nu prin decizii birocratice sau prin votarea de către unele corpuri profesionale a propriilor venituri (cazul parlamentarilor, dar nu numai)„, a conchis Dumitru Borțun.