Care sunt singurele cacofonii acceptate în limba română
Cacofonia reprezintă una dintre „capcanele” limbii române. Potrivit definiției, cacofonia e o asociere discordantă, neplăcută de sunete. Există însă și câteva care fac excepție de la regulă, potrivit lingviștilor.
Cacofoniile permise în limba română
Ion Luca Caragiale
Biserica Catolică
Banca Comercială
tactică cavalerească
epoca capitalistă
fizica cuantică
muzică corală
Cum eviți o cacofonie
Înainte, cel mai bine ar fi dacă am vorbi despre cum să nu eviți o cacofonie. De multe ori, în spațiul public am auzit persoane care, pentru a evita o cacofonie, folosesc cuvântul „virgulă”. O mare greșeală. Virgula se scrie, nu se pronunță.
Pentru a evita cacofonia există soluții elegante: utilizarea sinonimelor. În loc de „ca copilul meu” sau „ca virgulă copilul meu”, poți spune „ca fiul/fiica mea”. În loc de „după părerea mea”, poți spune „în opinia mea”. În loc de „mănâncă ca calul” poți afirma „mânâncă precum un cal” sau „se hrănește ca un cal”.
Cacofoniile și „ca și”
Există și cazuri în care unele persoane utilizează „ca și” în loc de „ca”, pentru a evita o cacofonie. Cacofonia nu oferă muzicalitate, într-adevăr. Dacă nu este foarte gravă, poți să o lași așa, decât să spui „ca și coleg”. Dar varianta cea mai corectă și elegantă este să spui „în calitate de coleg” sau „din perspectiva colegului de bancă/de clasă”.
