Candidații la prezidențiale, analizați de prof. univ. Dumitru Borțun. Cum ar putea arăta un duel Iohannis VS Barna sau Diaconu [EXCLUSIV]

Alegeri prezidențiale 2019 | A rămas mai puțin de o lună până la alegerile prezidențiale, iar candidații se află în plină campanie electorală. Fiecare încearcă să convingă electoratul că merită din plin scaunul de la Cotroceni. Ce șanse are fiecare și cât de inspirate sunt mesajele aspiranților la funcția de președinte, discutăm cu Dumitru Borțun, profesor universitar doctor la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București, expert în comunicare și analist politic.

Andi Miron (MrNews.ro): Fiecare candidat încearcă să pară incoruptibil, justițiar. Cât de mult efect mai are discursul etic pe scena politică românească?

Dumitru Borțun: Într-o ţară în care marea majoritate a locuitorilor spun despre oamenii politici „pot să fure, dar să lase ceva după ei”, profilul de „om cinstit” sau cel de „om corect” nu te ajută prea mult. Conform unui studiu realizat de Result Development în perioada 2012-2014, doar 16% dintre angajaţii români cu studii superioare acţionează constant şi consecvent în spiritul onestităţii şi integrităţii; acest lucru se traduce prin faptul că maximum 2 persoane din 10 împărtăşesc în mod consecvent valorile şi principiile morale. Pentru ceilalţi 84%, tot ce ţine de onestitate şi integritate este discutabil, este în funcţie de situaţie, ceea ce înseamnă că 8-9 din 10 angajaţi români nu împărtăşesc sau împărtăşesc parţial, în doze diferenţiate, cultura onestităţii şi a integrităţii; pentru aceştia, oportunitatea şi interesul personal primează în faţa alegerilor oneste. Rezultatele studiului Result Development sunt congruente cu rezultatele altor studii.

Iată care este textura etică a societăţii româneşti. Asta explică de ce în unele zone ale ţării sunt aleşi ca primari oameni care sunt condamnaţi pentru corupţie; au fost şi cazuri în care mulţimile au ieşit în stradă pentru a susţine un infractor aflat deja în funcţia de primar. Dar mai este un aspect. Lupta împotriva corupţiei din ultimii 2-3 ani, mediatizarea intensă a infracţiunlor, arestărilor, proceselor judiciare, precum şi a şedinţelor în care membrii Parlamentului se protejau unii pe alţii votând împotriva ridicării imunităţii unuia sau altuia dintre parlamentari au indus în opinia publică o valorizare pozitivă a respectării legii şi a altor norme; cred că niciodată nu au fost mai apreciate corectitudinea – ca să nu spunem cinstea.

Cele două valori au devenit bunuri publice de larg consum, lucru fără precedent în România. Aşadar, răspunsul la întrebarea dumneavoastră nu poate fi unul liniar şi univoc. În unele zone ale societăţii, profilul de „incoruptibil” nu spune nimic, în altele are destul de multă importanţă, iar în altele este o condiţie obligatorie pentru condiţia de candidat. Depinde de public. Să nu ne aşteptăm ca în zonele de sărăcie structurală, unde principala preocupare este supravieţuirea, criteriile morale să funcţioneze în aprecierea candidaţilor. Şi nici în acele zone în care grija zilei de mâine a fost depăşită, dar cultura foloaselor necuvenite a devenit tradiţie.

Eșecul la prezidențiale, sfârșitul lui Dăncilă

A.M.: După ce a intrat Dragnea la pușcărie, Dăncilă are un discurs mai coerent, este mai încrezătoare, mai energică. Cât de mult va conta acest lucru la alegeri?

D.B.: Impactul discursului doamnei Dăncilă nu va depinde de coerenţa acestuia. Alegătorii nu sunt nici lingvişti, nici analişti ai discursului politic. Energia, da. Este posibil să fie decontată în favoarea candidatei PSD, fiindcă electoratul este impresionat prea puţin de ceea ce spun candidaţii şi mai mult de ceea ce transmit despre ei, despre capacitatea lor de a îndeplini funcţia pentru care candidează. Este aşa-zisul „mesaj secundar”, care este receptat subliminal şi care ne influenţează opţiunile şi conduitele pe termen mediu şi lung. Cu peste 2.000 de ani în urmă, Aristotel vorbea în Retorica sa despre „ethos”, ca fiind caracterul vorbitorului, pe care acesta îl transmite auditorului, indiferent despre ce vorbeşte. La capitolul ăsta, al ethos-ului, doamna Dăncilă a progresat enorm după alegerea sa în fruntea PSD: de la imaginea de „marionetă a lui Dragnea” la imaginea unei femei puternice, care nu se dă în lături să se confrunte cu Iohannis.

Din păcate, tot la capitolul ethos, ea ne transmite în continare semnale că nu are profilul unui om de stat, că nu este potrivită pentru funcţia pentru care candidează – nici prin instruirea generală, nici prin cultura politică, nici prin experienţa instituţională. Prea multă auto-victimizare, prea multe referiri la persoane şi prea puţine referiri la idei, viziuni, proiecte. În răspunsul pe care l-a dat la Moţiunea de cenzură citită în Parlament pe 10 octombrie, a avut grijă să-i eticheteze pe adversarii politici (Ponta e „rău”, Tăriceanu îşi încheie cariera politică „jalnic”), dar nu am auzit un argument principial împotriva acuzaţiilor cuprinse în moţiune. Doar cifre!

A.M.: Dacă Dăncilă nu va ajunge în turul al doilea, ce se va alege de ea? Eșecul la prezidențiale va însemna finalul carierei sale politice, ca personalitate de prim eșalon?

D.B.: Dacă nu va ajunge în turul al doilea, doamna Dăncilă va fi înlocuită de Congresul PSD, care va fi convocat imediat după anunţarea rezultatelor. Cariera sa de personaj aflat în prim-planul vieţii politice sa ve încheia. Conform unui proverb armenesc, care spune că „Apa aduce, apa duce”, o carieră tributară conjuncturilor se topeşte tot în virtutea unor conjuncturi.

Diaconu, ofensivă cu mesaje naționaliste. Barna, argumente anticomuniste

A.M.: Ce părere aveți despre candidatul-surpriză Mircea Diaconu?

D.B.: Este vorba de o încercare neinspirată a două partide, ALDE şi Pro România, de a rămâne în atenţia publicului. Spun neinspirată, fiindcă atunci când o forţă politică nu reuşeşte să găsească alt steag cu care să defileze, transmite că are o politică de cadre dezastruoasă, că nu e o organizaţie în care poţi avea încredere. În rest, nu e nimic de obiectat. Nu toate candidaturile urmăresc câştigarea alegerilor: unele au misiunea de a ridica nivelul de notorietate al partidelor care le propun, altele urmăresc să sporească forţa de negociere a partidelor respective, altele satisfac, pur şi simplu, vanitatea, narcisismul sau histrionismul unor persoane.

A.M.: Cum vedeți o dezbatere între Klaus Iohannis și Mircea Diaconu în turul  al doilea? Dar între Klaus Iohannis și Dan Barna?

D.B.: Prima dezbatere ipotetică nu o văd, fiindcă Mircea Diaconu nu are anvergura intelectuală şi culturală – în termeni de cultură politică – pentru a polemiza cu Klaus Iohannis. Cred că ar veni, cel mult, cu nişte clişee de naţionalism autohtonist, antioccidentale, care nu contează într-o dezbatere serioasă despre direcţia de dezvoltare a României.

În privinţa celei de-a doua, diferenţele dintre cei doi ocupă o arie atât de redusă, încât le va fi greu amândurora să găsească ţinte serioase. Eventual, Dan Barna i-ar putea reproşa lui Klaus Iohannis o anumită pasivitate pe parcursul primului mandat, precum şi faptul că face parte dintr-o generaţie expirată a clasei politice, care s-a compromis prin acceptarea unor aranjamente oneroase, prin cumpărarea sau şantajarea adversarilor, prin amestecul dintre politică şi business – pe scurt, că este afectat de comunism. În schimb, Iohannis i-ar putea reproşa lui Barna lipsa de experienţă politică, precum şi absenţa unui profil ideologic clar şi coerent, care să se răsfrângă într-un program electoral concret şi credibil.

Paleologu, un candidat atipic

A.M.: Paleologu este candidatul care nu ia nimic în serios. Face bășcălie mai ceva ca Băsescu, în vremurile sale de glorie. Cât de mult îl poate ajuta acest lucru și până la urmă, care este rolul lui în această campanie electorală?

D.B.: Theodor Paleologu este candidatul celor care nu se regăsesc în niciunul dintre ceilalţi candidaţi şi care nu vor să-şi piardă speranţa într-o schimbare semnificativă. Unii sunt impresionaţi de cunoştinţele acestuia, alţii de tradiţia sa familială, unora le place cum graseiază, alţii încearcă să facă un fel de frondă intelectualistă împotriva valului de ignoranţă şi de impostură profesională care a acoperit clasa noastră politică. Chiar şi sloganul său, „Fără proşti în funcţii publice”, se adresează doar celor care nu se cred proşti, dar îi consideră proşti pe alţii – de pildă, guvernul condus de către Dăncilă. Noţiunea de „prost” e atât de vagă şi de contextuală, încât îi permite oricui să considere că nu e prost. Aici este atât narcisism de grup, atât etnocentrism, încât e greu de crezut că Theodor Paleologu va obţine peste 10% din sufragiile celor care vor vota în primul tur.

Dar intelectualismul nu este doar programatic, ci şi metodologic: el a afectat şi gândirea celor care au conceput campania electorală. Sloganul oficial al campaniei exprimă cel mai bine această limită: „Respect. Educaţie. Performanţă.”. Ce spun cele trei cuvinte marelui electorat, care nu a iubit şcoala şi pentru care „merge şi-aşa!” este un principiu de viaţă?

Iohannis și Barna, valori comune

A.M.: Cum ar trebui să fie candidatul care să-l învingă pe Iohannis? Care dintre cei înscriși se apropie cel mai mult de acest profil?

D.B.: Candidatul care l-ar putea învinge pe Iohannis ar trebui să aibă aceeaşi deschidere spre Occident, spre valorile Uniunii Europene şi ale NATO, dar să aibă mai mult talent în relaţionarea cu ceilalţi, să fie mai empatic şi mai popular. Zâmbetul sincer şi deschis, de altfel foarte frumos, nu ţine loc de „căldura umană” pe care o pretind cei mai mulţi alegători; omul simplu aşteaptă de la cel care îi cere votul să fie „ca el”, să-i semene în multe feluri. Dar aşa ceva nu avem pe piaţă. Dan Barna are aceeaşi deschidere spre valorile universale, dar nu este mai charismatic decât Iohannis; dimpotrivă, la capitolul ăsta se pare că stă şi mai rău.

Speranțe pentru candidații cotați cu șanse minime

A.M.: Ce ponturi i-ați oferi unui candidat necunoscut publicului larg, pentru a-și maximiza șansele la alegerile prezidențiale?

D.B.: Ca stratagemă pentru sporirea cât mai rapidă a notorietăţii, i-aş recomanda să organizeze evenimente cu valoare de ştire (newsworthiness), care să atragă jurnalişti, să fie difuzat pe posturile de radio şi televiziune, pe internet. Desigur, pentru a avea o astfel de valoare, la eveniment va trebuie să participe o persoană de mare notorietate – un sportiv, o vedetă de film sau din showbiz, un blogger, un vlogger etc.